Torticolis - informaţii şi tratament

Torticolis

Torticolisul, cunoscut şi sub numele de "gât strâmb", este o deviaţie a capului şi gâtului, cauzată de o afecţiune a unuia dintre cei doi muşchi sternocleidomastoidieni, manifestându-se prin înclinarea capului într-o parte, bărbia fiind îndreptată spre unul dintre umeri, în timp ce capul este înclinat către celălalt umăr. Această contractură mai mult sau mai puţin dureroasă a muşchilor gâtului limitează mişcările de rotaţie ale capului. Uneori, această contractură este asociată cu cea a muşchilor de la nivelul umărului din partea opusă sau poate apărea un spasm muscular în jurul gurii. Durerea se instalează în muşchii cervicali şi de-a lungul unor linii de pe toracele anterior şi posterior. Simptomele dispar în timpul somnului.              

            

Tipuri de torticolis

1.                  Torticolis banal - apare după o mişcare bruscă a gâtului, după o poziţie nefiziologică  în timpul somnului. Ideal ar fi să dormim pe o parte sau pe spate, ca perna  pe care dormim să urmeze linia axei gâtului. Dacă avem probleme cervicale e necesară o pernă consistentă.

2.       Torticolis congenital - apare la naştere, fiind cauzat de o dezvoltare anormală a mușchiului responsabil de extensia gâtului: sternocleidomastoidian. Torticolisul se poate produce în viaţă intrauterină (determinat de poziţii vicioase ale capului, de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gâtului) sau de malformaţiile coloanei vertebrale cervicale şi la naştere (torticolis obstetrical). Este important ca părinţii, imediat ce au observat prezenţa torticolisului, să consulte un medic, deoarece şi alte afecţiuni pot cauza această poziţie vicioasă. Medicul va examina copilul, va face o anamneză (istoric) minuţioasă a naşterii, va indica o radiografie a coloanei cervicale pentru a decela eventualele probleme osoase şi va analiza şoldurile copilului. Dezvoltarea anormală a șoldurilor (displazia de șold) apare la unul din cinci copii cu torticolis congenital.

3.                Torticolis spasmodic, de cauză necunoscută, este clasificat printre distonii (boli în decursul cărora contracturile provoacă  poziţii anormale ale corpului). Se observă accese de dureri şi de redoare a gâtului, în timpul cărora survin contracturi succesive. Capul poate fi în rotaţie (torticolis), în înclinaţie pe o parte (laterocolis), în flexie spre în faţă (antecolis) sau în extensie spre spate (retrocolis).

4.           Torticolisul simptomatic - nu este decât unul dintre simptomele unei boli cauzale. Multe leziuni ale coloanei vertebrale cervicale sau ale regiunii cefei pot provoca un torticolis.

Este cea mai frecventă formă, însă cea căpătată în timpul vieţii prin deprinderea greşită sau prin leziuni, inflamaţii, pareze sau spasme, cicatrici sau screloza, precum şi de unele traumatisme produse la acest nivel.

Tratament

1.                      Torticolisul obişnuit la un adult dispare în mai puţin de 3-4 zile după odihnă şi după administrare de medicamente analgezice şi miorelaxante (decontracturante musculare), unguente sau pe cale orală.

2.                      Torticolisul congenital poate fi tratat cu ajutorul kinetoterapiei, având rolul de a întinde muşchiul scurtat, fiind începută încă din primele săptămâni de viaţă. Kinetoterapia are ca scop tonifierea simetrică a muşchilor, corectarea atitudinilor vicioase ce pot apărea la nivelul coloanei şi al umerilor, dar şi formarea unui reflex neuromuscular nou şi corect. În cazul în care kinetoterapia nu va da rezultate în câteva luni, copilul va avea nevoie de o intervenţie chirurgicală de întindere a mușchiului.

3.                  Tratamentul constă în kineziterapie, care vizează întărirea muşchilor antagonişti muşchilor întinşi. Acestora li se adaugă acelaşi tratament de baza că şi pentru torticolisul banal sau injecţii locale, cu doze infime, de toxina botulinică (botulismul fiind o intoxicaţie alimentară caracterizată prin paralizii); se obţine astfel paralizia muşchilor prea activi. Tratamentul este cel al durerii și al contracturii, ca pentru un torticolis banal, completat cu tratamentul uneori chirurgical, al cauzei, daca ea este cunoscută.

Diagnosticul se va pune pe baza semnelor clinice sau dacă este vorba de o afecţiune neurologică prin investigaţii specifice. În cazurile uşoare este indicată kinetoterapia plus medicaţie pentru decontractare musculară şi reducerea durerilor, rezultatele tratamentului apărând după 7-10 zile.

Scopul gimnasticii corective:

1.Tonifierea simetrică, în condiții de scurtare a musculaturii posterioare a gâtului și în condiții de alungire a grupelor musculare anterioare.

2.Corectarea atitudinilor deficiente secundar apărute la nivelul coloanei vertebrale, umerilor și toracelui.

3.Stingerea reflexului greșit de atitudine a capului și gâtului, precum și formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.

Alte metode de prevenire și tratament:

Gimnastica medicală (kinetoterapia) trebuie începută precoce încă din primele săptămâni ale sugarului de cel puțin 3 ori pe săptămână, până la stingerea reflexului greșit de atitudine a capului și gâtului.

                                                                                     Material realizat de Grapă Dragoș.