Rolul kinetoterapiei in tratarea periartritei scapulo-humerale

Periartrită scapulo-humerală (PSH)

Pentru a explica această sintagmă, am să încerc să vă explic într-un mod cât mai facil semnificația acestor cuvinte.

 Termenul de artrită este o stare care se manifestă prin inflamarea articulațiilor ,caracterizată prin durere, hiperemie cutanată (înroșirea pielii) și edem (acumulare excesivă de lichid, între membranele celulare, având drept consecință umflarea țesutului).

Periartrita scapulo-humerală

 La nivelul umărului se află articulația scapulo-humerală formată din osul humerus (mai concret capul humeral) și osul omoplat (cavitatea glenoidă).Cu alte cuvinte articulația scapulo-humerală este formată din capul humeral (capul osului humerus) și din cavitatea glenoidă (locul de pătrundere a capului humeral).

 Cele 2 oase (humerus și omoplatul) nu sunt fixate în articulație pur și simplu, legătura realizându-se prin intermediul unei capsule articulare ,prin intermediul ligamentelor (elemente anatomice cu rolul de a “lega” oasele între ele și întăresc articulațiile cât și previn depășirea limitei normale a mișcării) și prin intermediul tendoanelor mușchilor (supraspinos, infraspinos, rotundu mic și subscapular , mușchi care alcătuiesc coiful/coafa rotatorilor).

 Periartrita scapulo-humerala reprezintă un sindrom clinic care constă în inflamarea (durere, înroșire și edem) a structurilor anatomice periarticulare (capsulei articulare, ligamentelor, tendoanelor).

  

Cauzele generale ale periartritei scapulo-humerale:

·         Leziuni ale tendonelor

·         Contuzii

·         Expunere la frig

·         Efort intens asupra articulaţiei scapulo-humerale

Periartrita scapulo-humerală cuprine mai multe forme clinice sau stadii relative bine conturate.Acestea sunt:

1)      umărul dureros simplu 

2)      umărul acut hiperalgic

3)      umărul mixt ;

4)      umărul blocat ;

5)      umărul  pseudoparalitic.

1) Umărul dureros simplu (periartrită neanchilozantă).

 Este forma clinică cea mai frecventă se mainfestă prin dureri moderate ca intensitate la realizarea unor acțiuni simple (pieptănare,îmbrăcare, etc).Durerile pot stânjeni bolnavul în timpul somnului, intensificându-se în anumite poziții.

 Această formă are la bază tendinita.Tendinita fiind o inflamare și chiar o leziune a tendonului unui mușchi (deobicei inserția) asociată cu durere, înroșire și edem.

 Bolnavul este pus să efectueze mișcări de abducție, rotație internă și externă. Practic bolnavul efectuează o abducție a brațului și cu antebrațul flectat în unghi drept duce mâna la ceafă și la spate.

 În cazul localizării leziunilor în tendonul supraspinosului mișcarea se face inițial cu ușurință, apoi între 45 grade și 90 grade apare durerea ce stânjenește mișcarea , după 90 grade mișcarea putând fi continuată fără durere. 

 La palpare, în cazul leziunilor de supraspinos se indentifică în timpul abducției, în zona antero-externă, un punct subacromial foarte sensibil (la inserția supraspinosului pe marea tuberozitate humerală).În cazul leziunilor lungii porțiuni a bicepsului durerea se intensifică prin rotația externă forțată a mâinii, brațul atârnând pe lângă corp.

             Se limitează dureros rotația externă și abducția, și apare durere în flexia contrată.La palpare se decelează durere pe față anterioară a umărului, cores-punzatoare tendonului bicepsului.Evoluția umărului dureros simplu este în general  favorabilă trecând din stadiul acut, in stadiul subacut, urmat de un stadiu terminal. Vindecarea se produce în câteva săptămâni (cel mult câteva luni), fie spontan, fie în urma tratamentului.Uneori însă durerea se poate agrava, umărul dureros simplu devenind umăr dureros acut hiperalgic.

 2) Umărul  acut hiperalergic

             De obicei are ca substrat o tendinită calcifiantă în puseu inflamator; sau o migrare de elemente calcifiante în bursita subacromio-deltoidiană, determinând o bursită acută la acest nivel sau o bursită seroasă fără calcifieri.

             Umărul acut hiperalgic poate debuta în mod brutal, cu o durere atroce și o impotența totală a membrului superior, alteori această forma clinică este continuarea evoluției unui umăr dureros simplu.

             Durerile sunt violente, insuportabile ; ele se intensifică noaptea impiedicând bolnavul să se odihnească. De asemenea durerea se intensifică la orice tentativă de mobilizare a umărului. Durerea iradiază către ceafă sau către fosa supraclaviculara, dar mai ales pe marginea laterală a membrului superior, către mână.

 3) Umărul mixt

 Este asocierea dintre un umăr dureros de origine tendinoasă sau bursitică și o limitare a mobilității umărului prin contractura antalgică la rotatori, flexori sau / și abductorii umărului.  Limitarea mișcării în umărul mixt nu se datorează numai durerii, ca în formele precedente, ci și unei redori reale structurale, care nu dispare nici sub anestezie totală.Evoluția în umărul mixt poate să se facă fie spre umărul dureros, cu persistența durerii, dar recuperarea mobilității, fie spre umărul blocat ca o formă evolutivă agravată.

 4) Umărul blocat

Este o suferință frecvent întâlnită, care debutează cu dureri moderate ale umărului, exarcerbate nocturn, pretând la confuzia de umăr dureros simplu.  În timp însă, evoluând lent se instalează o limitare marcată a mobilitații umărului realizând așa numitul « umăr înghețat ».

             Substratul anatomic îl reprezintă leziunile inflamatorii ale capsulei glenohumerale, determinând îngroșare fibroasă și constituind în timp capsula retractilă. Retracția capsulei articulare se opune special abducției și rotației (externe sau interne) a umărului și împiedică bolnavul în efectuarea unor gesturi  uzuale (ca îmbrăcatul sau pieptănatul), sau profesionale, când se solicita o bună mobilitate a membrului superior.

5) Umărul pseudoparalitic

Are la bază, perforarea, de diverse grade a tendoanelor mușchilor rotatori, apărută de obicei pe un fond degenerativ (la peste 60 de ani) după traumatisme minore.  Ruptura calotei rotatorilor poate apare însă și la tineri în urma unui traumatism puternic, situație în care se evidențiază o echimoză întinsă pe faţa anterioară a brațului.

 

 TRATAMENT

           Tratamentul periartritei scapulo-humerale are ca obiectiv să calmeze durerea, să combată inflamația și tendința în fibroză, să amelioreze mobilitatea articulară. Intensitatea și complexitatea tratamentullui depind de forma clinică a bolii. Astfel în umărul dureros simplu acut se recomendă repaus absolut al articulației (brațul este susținut într-o eșarfă). La umărul pseudoparalitic tratamentul este cel chirurgical.

Tratamentul igieno-dietetic

             Tratamentul igienic constă în punerea în repaus a umărului afectat. În caz de dureri acute, intense, repausul trebuie realizat prin imobilizarea membrului superior cu ajutorul unei eșarfe, menținându-l în adductie. Repausul nu trebuie exagerat (ca intensitate) și nici prelungit (ca durată), având în vedere faptul că el poate contribui la apariția capsulitei retractile și a sindromului distrofiei simpatice reflexe. Tratamentul dietetic constă într-un regim alimentar hiposodat ca urmare a tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. 

Tratamentul medicamentos

             Acesta este util din faza acută și va constă în antalgice, vitamine, infiltrații și la nevoie antibiotice. La umărul dureros simplu ca medicație se aplică aspirina, se fac infiltrații cu acetat de hidrocortizon. După cedărea durerilor , la umărul dureros acut se administrează fenilbutazonă sau indometacinul. De asemenea se fac mișcări pentru a se evita anchiloozarea. Deci atât în umărul dureros simplu cât mai ales în umărul dureros acut, mobilizarea (activă și pasivă) va fi prudentă, treptată. Tratamentul umărului pseudoparalitic este chirurgical – sutura tendonului rupt. 

 Kinetoterapia

Kinetoterapia are drept scop refacerea tonusului muscular și a forței musculare la nivelul umărului, dar și refacerea completă sau funcțională a mobilității afectate, pe toate axele de mișcare, cu reintegrarea umărului în lanțul kinetic al membrului superior.

După masajul selectiv urmează kinetoterapia, care se face la inceput prin  mișcări pasive:

·         antepulsie – unde ținem priză pe umăr și contrapriza pe coț ducând mână bolnavului prin ușoară vibrație în antepulsie, până la un unghi pe care-l poate face bolnavul; 

·         retropulsie – priză este tot pe umăr și contrapriza pe plica cotului care se face tot prin ușoară vibrație mișcând  mână către spatele bolnavului. 

Unele forme clinice al poliartritei scapulo-humerală pot fi prevenite cu ajutorul kinetoprofilaxiei, ce implică mobilizarea reculată și precoce a membrului superior la persoanele predispuse la această afecțiune (de exemplu, persoanele operate la nivelul toracelui, cu traumatisme vertebro-medulare sau hemiplegice), dar și posturarea corectă a umărului inflamat.

Articol realizat de Sava Doru