Tratamentul bolii Scheuermann prin kinetoterapie

             Boala lui Scheuermann este o patologie de crestere, o afectiune ce apare in timpul dezvoltarii organismului. In cadrul acestei boli se produc anumite modificari la nivelul corpurilor si spatiilor intervertebrale si se produc leziuni ale cartilajelor vertebrale cauzate de o circulatie sangvina insuficienta. Fortele deformante sunt mai accentuate la marginea anterioara a vertebrelor, din aceasta cauza vertebrele devenind mai subtiri. Acest lucru duce la aparitia cifozei.
             Rezultatul acestor modificari poate fi o cifoza dorsala (spate rotund sau cocoasa), sau dorso-lombara accentuata. In functie de stadiul bolii, acestor simptome li se poate adauga si durerea.   


             Durerea este in directa legatura cu activitatea fizica, ea reducandu-se pana la diparitie in stare de repaus. Boala poate da si complicatii grave, cum ar fi cele cardiace, respiratorii si deficitele neurologice.

             Maladia Scheuermann apare mai frecvent intre 13 si 16 ani si este mai frecventa la sexul masculin. Ea poate debuta chiar si inainte de varsta de 10 ani. In urma acestei afectiuni vertebrele capata o forma cuneiforma si coloana ajunge sa aiba o rigiditate deosebita. 


Tratamentul bolii Scheuermann
Tratamentul chirurgical se foloseste extrem de rar (doar la curburi foarte mari ale coloanei vertebrale - peste 75 de grade)
Alte metode de tratament folosite sunt:
  • kinetoterapia
  • termo-homeopunctura
  • masajul medical
  • reflexoterapia
  • lumina polarizata
  • ortezarea ( purtarea de corset gipsat )
  • fizioterapia

Tratamentul prin kinetoterapie în boala Scheuermann implica urmatoarele: 
  • descarcarea zonelor afectate, prin evitarea compresiunilor mecanice pe acestea (eforturile facute din pozitia aplecat inainte si ridicarea de greutati sunt cele mai periculoase)
  • efectuarea unor exercitii de gimnastica posturala, pentru corectarea pozitiei
  • evitarea accentuarii cifozei si corectarea acesteia
  • profilaxia discartrozelor sau recuperarea acestora
  • corijarea lordozei compensatorii
  • combaterea atrofiilor musculare si a osteoporozei de imobilizare
  • reeducarea respiratorie
 Material realizat de Surugiu Gabriela


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Epicondilita medială - o formă de tendinită?

Image
Epicondilita medială (cotul jucătorului de golf)             Mulți jucători de golf sau a jocurilor cu racheta dezvoltă dureri la nivelul epicondilului medial al cotului. Această formă de tendinită se numește epicondilită medială sau “cotul jucătorului de golf”. Epicondilita medială este o leziune de suprasolicitare cauzată de un grip prea puternic a crosei de golf sau a rachetei sau de mișcări repetitive ale pumnului. Patologia este cauzată de suprasolicitarea flexorilor pumnului care se atașează la nivelul inferior al humerusului, la nivelul ariei cotului. I.Factori de contribuție – Scăderea tonusului muscular. – Suprasolicitare. – Echipament neadecvat. – Tehnica de joc improprie. II.Tratament Repaus                 Trebuie să opriți temporar factorii de agravare a simptomatologiei. O perioadă de repaus este foarte importantă pentru a-i acorda leziunii un timp de vindecare. Nu veț...
Read more

Sindromul umăr-mână (Steinbrocker) - Cauze și tratament

Image
Sindromul umăr-mână (Steinbrocker)                        Cunoscut sub numele distrofia simpatică (de Seze), algodistrofia reflexă a membrului superior, boala reprezintă un sindrom dureros, cu paticiparea vaso-motorie, prin perturbarea inervaţiei neuro-vegetative. Este o afecţiune neurologică, deşi asemănătoare ca simptome cu reumatismul.     Care sunt cauzele frecvente ale sindromului umăr - mână? Cauzele producătoare sânt traumatismele (luxatii, fracturi) articulaţiei scapulo-humerale , care leyeaya plexul brahial sau unii nervi precum şi afecţiunile coronariene, afecţiunile nervoase, Parkinson, zona zoster, hemiplegia.       Sindromul umăr-mâna se pune în evidenţă prin durerea care cuprinde întregul membru, îndeosebi la umăr şi mână, deget în flexie precum şi tulburări vaso-motorii şi trofice : căldură, edem uneori cu retracţii tendinoase, atrofii musculare mai ales la umăr (deltoi...
Read more

Rolul kinetoterapiei in tratarea periartritei scapulo-humerale

Image
Periartrit ă scapulo-humerală (PSH) Pentru a explica această sintagmă, am să încerc să vă explic într-un mod cât mai facil semnificația acestor cuvinte.  Termenul de artrită este o stare care se manifestă prin inflamarea articulațiilor ,caracterizată prin durere, hiperemie cutanată (înroșirea pielii) și edem (acumulare excesivă de lichid, între membranele celulare, având drept consecință umflarea țesutului). Periartrita scapulo-humerală  La nivelul umărului se află articulația scapulo-humerală formată din osul humerus (mai concret capul humeral) și osul omoplat (cavitatea glenoidă).Cu alte cuvinte articulația scapulo-humerală este formată din capul humeral (capul osului humerus) și din cavitatea glenoidă (locul de pătrundere a capului humeral).  Cele 2 oase (humerus și omoplatul) nu sunt fixate în articulație pur și simplu, legătura realizându-se prin intermediul unei capsule articulare ,prin intermediul ligamentelor (elemente anatomice cu rolul de a “...
Read more