IKineto - Porția ta zilnică de sănătate

  Distrofiile musculare progresive ( DMP) sunt boli genetice caracterizate prin deficit motor şi amiotrofii progresive . Debutează în primii ani de viaţă cu afectarea predominantă a muşchilor proximali, ROT sunt abolite, există pseudohipertrofie musculară. Anatomopatologic se caracterizează prin necroze ale fibrelor musculare, semne de regenerare musculară, inegalitatea diametrelor fibrelor musculare (fibre atrofice, hipertrofice); aşezarea axială a nucleilor, aspectul fibrelor de ,,snopi” legaţi de către o fibră aberantă (imagine caracteristică muşchilor ce se atrofiază), acumulare de colagen şi celule grase printre fibrele musculare. Cordul şi musculatura netedă pot fi afectate (degenerare miocardică cu infiltrare grasă şi fibroza fibelor miocardice). Există anomalii de dezvoltare a cortexului cerebral: pahigirie, heterotopii, alterări ale arhitecturii corticale.  Patogenie . În distrofia musculară Duchenne (DMD) şi distrofia musculară Becker (DMB) (ditrofinopatii)

             Boala lui Scheuermann este o patologie de crestere, o afectiune ce apare in timpul dezvoltarii organismului. In cadrul acestei boli se produc anumite modificari la nivelul corpurilor si spatiilor intervertebrale si se produc leziuni ale cartilajelor vertebrale cauzate de o circulatie sangvina insuficienta. Fortele deformante sunt mai accentuate la marginea anterioara a vertebrelor, din aceasta cauza vertebrele devenind mai subtiri. Acest lucru duce la aparitia cifozei.              Rezultatul acestor modificari poate fi o cifoza dorsala (spate rotund sau cocoasa), sau dorso-lombara accentuata. In functie de stadiul bolii, acestor simptome li se poate adauga si durerea.                 Durerea este in directa legatura cu activitatea fizica, ea reducandu-se pana la diparitie in stare de repaus. Boala poate da si complicatii grave, cum ar fi cele cardiace, respiratorii si deficitele neurologice.              Maladia Scheuermann apare mai frecvent intre 13 si 16 a

Luxatia congenitala de șold           Soldul, sau articulatia coxofemurala, este un tip de articulatie sferoida, fiind formata din capul femural si fosa acetabulara.           Cavitatea articulară este adâncită de un inel fibrocartilaginos atasat jur împrejur de marginea acetabulului–labrul acetabular. Capsula articulara este deosebit de puternica, fiind intarita de ligamentele iliofemural, ischiofemural si pubofemural. Fasciculele profunde ale acestor ligamente alcatuiesc „zona orbicularis” care inconjoara colul femurului si mentine capul femural in articulatie.                Articulatia soldului este una dintre cele mai stabile, avand in vedere ca aproximativ 70% din capul femural este folosit la transferul greutatii corpului. Articulatia coxofemurală permite miscări în jurul a trei axe principale: frontal (flexie si extenzie), sagital (abductie si adductie)si vertical (rotatie interna si externa).                    Din cauza configuratiei anatomice a soldulu

      Este o terapie care functioneaza prin corectarea problemelor articulatiilor, in special ale coloanei vertebrale, bazandu-se pe relatia dintre impulsurile nervoase, oase si muschi. Astfel, orice deplasare osoasa care impieteaza asupra capacitatii conductoare a nervilor va provoca un dezechilibru care se manifesta ca boala.     Principiile chiropracticii Terapia are la baza principiul potrivit caruia corpul se poate vindeca atunci cand sistemul osos este corect aliniat, iar sistemul nervos functioneaza normal. Asadar, chiropractica isi propune sa restabileasca sanatatea prin intermediul manipularii oaselor, in special la nivelul coloanei vertebrale. Cand oasele coloanei nu sunt in pozitie corecta, teoria spune ca transmisiile nervoase sunt perturbate, acest lucru determinand aparitia durerilor de spate, dar si ale altor zone.  Metoda a fost descoperita de Daniel Palmer, un cetatean canadian, care a vindecat