Kinetoterapia orientală - între mit si realitate

Kinetoterapia orientală

Rigorile vieții moderne modifică în permanență regimul de viață al omului contemporan, raporturile lui cu mediul înconjurător. Cele mai multe cureriri tehnice și științifice au facilitat eliberarea omului de o serie de eforturi anevoioase, dar au atras, pe nesimțite, o cohortă de eforturi negative.

Aceste efecte sunt generate de imobilismul unor poziții de lucru, de menținerea unui regim alimentar necorespunzător în condițiile scăderii efortului fizic și al creșterii nivelului solicitării psihice, de insuficienta oxigenare a organismului.

Pentru a anihila această tendință, paralel cu practicarea exercițiului exercițiului fizic în cadrul cluburilor și organizațiilor sportive, trebuie să se acorde o atenție deosebită practicării gimnasticii individuale la domiciliu, în vederea întreținerii și întăririi sănătății.

Există la ora actuală, în lume, o orientare predominantă către revalorificarea multor mijloace terapeutice tradiționale, naturale. Printre acestea se situează și kinetoterapia cu diversele ei exerciții tradiționale, cât și derivatele moderne.

Modelele kinetoterapeutice care urmează să fie prezentate stau la îndemâna oricui, putând fi utilizate ca tratament de moment, sau ca tratament de sine stătător.

Tratamentul prin mișcare – metodă cu substrat științific, economică și eficientă – poate fi individualizat, dozându-se după natura și faza afecțiunii în funcție de rezistența și reacțiile fiecăruia. Sportivii, actorii, cântăreții pot beneficia de pe urma practicării exercițiilor, deoarece acestea contribuie la menținerea unei forme fizice, alungarea oboselii, tonificarea fizică și psihică a întregului organism, reglarea ritmului respirator, îmbunătățirea capacității de relaxare și prosexice (de atenție ).

De fapt, în momentul de față, exercițiul fizic a devenit o necesitate normală pentru toți oamenii de orice vârstă, sex sau profesie, o permanentă obligație în toate perioadele vieții, căci, deși nu oricine poate face orice, omul prin natura sa este perfectibil și tinde spre perfecțiune ” Nu toți oamenii pot fi Cicero, Platon, Virgil sau Horațiu, dar toți pot fi oameni buni.”

Tratamentul prin mișcare reprezintă un principiu  și o metoda cunoscută încă din antichitate. Hua Tuo, figură de seamă a medicinei chineze, spunea: ”balamaua care se mișcă nu putrezește, apa care curge nu devine stătută.”

Pentru evitarea îmbolnăvirii  și îmbătrânirea precoce, medicină tradițională chineză recomandă alături de acupunctură, alimentația și masajul si GIMNASTICA ENERGETICĂ. Toate au ca obiectiv principal menținerea circulației în mod armonios și continuu, în corpul omenesc.

Care este, de fapt, această concepție?

Organismul nostru funcționează ca un sistem deschis și face schimb de energie și substanță cu mediul. Echilibrul unui astfel de sistem nefiind un echilibru termodinamic clasic, necesită pentru menținerea sa un consum de energie.

Medicina tradițională chineză menționează existența a trei tipuri de energie care circulă prin corpul omului:

a)     Energia ZONG -  energia ancestrală inclusă în cromozomii organismului

b)    Energia YONG – energia de nutriție provenită din alimente și aer (are rol de sistem reglator)

c)     Energia WEI – energia defensivă care ne ajută să rezistăm acțiunii agenților din mediul extern.

Aceste trei forme de energie, necesare echilibrului vital organismului, constituie, în ansamblul lor, energia umană. Aceasta, deși este unică în esență, se manifestă o bipolaritate complementară sub cele două aspecte fundamentale: YANG și IUN. Starea de sănătate este urmarea existenței unui echilibru dinamic al acestor energii, în principal, boala își face apariția ca urmare a ruperii acestui echilibru energetic de către:

a)Energiile modulatoare exogenă (vânt, căldură, umiditate, uscăciune, frig )

b)    Energiile psighice (spaimă, mânie, bucurie, tristețe )

c)     Energiile alimentare (prin abuz sau folosire neadecvată )

Gimnastica energetică (taji) intervine în primă fază a agresiunii externe, moment în care organismul se apără cu ajutorul energiei WEI, ce se distribuie la suprafața tegumentului și mucoaselor cu un strat protector.

Taiji-ul și în special qigong-ul acționează intens asupra energiei Shen – energia psiho-informațională responsabilă de funcționalitatea  proceselor nervoase corticale și subcorticale – influențând prin intermediul acesteia și sistemul imunologic.  Apariția bolii, decia unui dezechilibru energetic global, parțial (între diferite organe) sau local (la nivel de meridiane) mai poate fi determinată sau vindecată prin intermediul alimentelor.

Pentru a dispersa excesul de energie, la nivelul organului respectiv se indică:

a.     Alimente acre pentru ficat

b.     Alimente dulci pentru splină

c.      Alimente apare pentru inimă

d.     Alimente picante pentru plămâni

e.      Alimente sărate pentru rinichi

În caz de vid energetic se indică alimente având gustul corespunzător organului asupra căruia triumfă:

a.     Inima triumfă asupra plâmânilor.

b.     Plămânul triumfă asupra ficatului.

c.      Ficatul triumfă asupra splinei.

d.     Splina triumfă asupra rinichilor.

e.      Rinichii triumfă asupra inimii.

           În caz de echilibru energetic, excesul de alimente din oricare cele cinci categorii (acre, dulci, amare, picante, sărate) va duce la apariția bolii:

a.     Cele acre vor leza splina.

b.     Cele dulci vor leza rinichii.

c.      Cele amare vor lea plămânii.

d.     Cele picante vor leza ficatul.

e.      Cele sărate vor leza inima.

Medicina tradițională pleacă de la convingerea că un medic trebuie să fie în primul rând un educator a cărui principală sarcină este aceea de a-i învăța pe oameni cum să-și păstreze sănătatea.

Terapiile energetice descrise în continuare sunt destinate tuturor celor ce refuză să accepte boala ca o prezență normală în viața omului, iar pierderea sănătății și a forței (fizice și psihice) ca o consecință inevitabilă a bătrâneții.

”Dans de viață lungă”

Întreaga gândire clasică chineză este împregnată de concepția unității tuturor fenomenelor din natură, concepție în conformitate cu care atât macrocosmosul cât și microcosmosul sunt neîntrerupt animate de pulsațiile Yang și Yin. Rezultanța acestor două forțe opuse, dar complementare (Yin – pământ, noapte, materie, gol ; Yang – cer, zi, energie, plin), este QI - principiul universal unic.

Exercițiul A

1.     Se răsucește trunchiul spre stânga, iar mâinile execută ”gestul ținerii mingii”

2.     Se face o jumătate de pas cu picior drept către cel stâng și se răsucește trunchiul către dreapta. Piciorul stâng se deplasează puțin în față, rămânând sprijinit doar pe vârf. Simultan se rotește trunchiul ușor către stânga, mâna dreaptă se ridică oblic în sus până la nivelul tâmplei, iar cea stângă se duce la nivelul șoldului.

Exercițiul B

1.     Se execută o jumătate de pas cu dreptul, apoi cu stângul, acesta din urmă atingând solul doar cu vârful. Simultan, brațul stâng se duce circular, prin exterior, în față, iar cel drept se retrage în același mod. Palma dreaptă va atinge cotul stâng. În finalul mișcării vârful piciorului stâng se ridică de pe sol.

Exercițiul C

1.     Se răsucește trunchiul către dreapta, simultan ducând mâna dreaptă în jos, apoi oblic în spate până la nivelul umărului. Palma stângă se răsucește orientându-se în sus.

2.     Simultan cu retragerea, oblic în spate, a piciorului din față, se împinge palma dreaptă pe lânga ureche până în față, la nivelul pieptului, iar palma stângă coboară pe lângă șold și se ridică oblic în spate, la nivelul umărului. Piciorul drept rămâne sprijinit doar pe vârf.

3.     Se repetă mișcările de punctul 2, stânga devenind dreapta și invers.

4.     Se repetă mișcările de punctul 2.

5.     Se repetă mișcările de punctul 3.

Exercițiul D

1.     Se trece palma stângă pe sub brațul drept, apoi în față. În final, ambele palme stau una lângă alta și îndreptate în sus.

2.     Se ridică vârful piciorului stâng de pe sol, lăsându-se greutatea corpului pe piciorul drept. Palmele se retrag lângă șolduri.

3.     Se transferă greutatea corpului pe piciorul din față, trecând astfel în ”poziția arcului”. Ambele palme împing în față, la nivelul pieptului.

Exerciții pentru îmbunătățirea vederii

Exercițiul 1

Poziția : lumânare, semilumânare sau stând culcat cu picioarele ridicate și sprijinite pe zid.

Execuția :

a.     Se rotesc ochii lent, amplu, către stânga, apoi către dreapta. În ambele direcții, mișcare se execută timp de un minut și se corelează cu respirația (o rotire=o respirație)

b.     Se îndreaptă ochii către glanda pineală (între sprâncene), menținându-se poziția timp de un minut.

c.      Se îndreaptă ochii către vârful nasului, menținându-se poziția timp de un minut.

d.     Se repetă mișcările de punctul a.

Exercițiul 2 (pentru combaterea miopiei)

         Apariția miopiei este, în general, determinată de poziția și iluminatul incorect în timpul cititului. Acestea determină contractarea mușchiului ciliar și implicit focalizarea imaginilor nu pe retină, ci în fața acesteia. Medicina energetică corelează apariția miopiei cu existența unui dezechilibru energetic pe meridianele ficatului și stomacului.

Se practică ori de câte ori ne simțim ochii obosiți.

Poziția : În picioare sau pe scaun, cu ochii închiși.

Execuția : Se freacă palmele una de cealaltă până când se încălzesc. Se așează podul palmelor pe ochi, fără a exercita presiune. Manevra se repetă de mai multe ori timp de 3 minute. Simultan, ne imaginăm că privim ceva plăcut, o scenă care ne face să surâdem.

De reținut :

-         Înainte și după practicarea exercițiilor, ochii se spală cu ceai de mușețel.

-         Mâinile trebuie să fie curate și unghiile tăiate scurt.

-         Este indicată practicarea lor zilnică.

-         Atenția se îndreaptă numai către practicarea exercițiului.

                                      Articol realizat de Dohotariu Diana